Anxietate
784
post-template-default,single,single-post,postid-784,single-format-standard,theme-bridge,bridge-core-1.0.7,woocommerce-no-js,ajax_fade,page_not_loaded,,qode_grid_1300,columns-4,qode-theme-ver-18.2.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.0.5,vc_responsive

Anxietate

Anxietate

Anxietate – un cuvânt care m-a speriat mereu. Am citit atât de multe articole, și tot nu o pot defini. Pot doar să o simt. M-am contopit cu ea, face parte din mine și cu greu mă detașez, pentru a-mi da seama când se manifestă și cât rău îmi poate face, dacă nu sunt conștientă.

  • Cum ești astăzi, Paula?
  • Dacă vă vine să credeți, de dimineață mi-am dat nota 10, pentru că m-am trezit cu un chef de viață nebunesc, ireal. M-am trezit motivată și gata pentru o zi productivă. Însă, pe parcursul zilei, lucrurile au luat o turnură mai puțin pozitivă.
  • Și ai descoperit cauza?
  • Anxietatea mea. Parcă în fiecare secundă simt că se va întâmpla ceva rău, ceva ce să-mi tulbure liniștea. Iar gândurile mele au dus la acțiuni.
  • Dă-mi un exemplu concret. Cum a fost ziua ta înainte de momentul declanșator, și cum a fost după? Cum te-ai simțit?
  • Am intrat la ore, mi-au plăcut foarte mult, dar am descoperit o problemă. Sunt dependetă de telefonul meu. Îl verific constant. Știu că „munca” mea de la Oriflame se bazează pe mediul online, și azi am investit o oră în oriflame, cu capul în telefon și laptop, dar și în timpul orelor, și în pauze, și după școală tot cu telefonul am fost. Aproape non-stop.
  • Și de ce crezi că se întâmplă asta? Asta pentru că te plictisești extrem de repede, ții minte ce ai citit despre personalitatea histrionică? Tu ești acel tip de om care are nevoie mereu de noutate, de stimulare, și cauți asta în telefon, dar de multe ori telefonul îți fură energia și îți declanșează anxietatea.
  • Da, rețelele de socializare îmi produc anxietate. Și ar fi trebuit să devin conștientă de asta după ce am vizionat filmul „Dilema socială”.
  • Nu lăsa informația valoroasă să se piardă, am impresia că tu vrei intenționat să nu o bagi în seamă, să te concentrezi pe lucrurile superficiale și mult mai ușor de accesat. De ce se întâmplă asta?
  • Cred că.. vreau să rezolv totul repede și gata, după să fiu scăpată. Însă nu realizez că fac lucrurile de mântuială și că nu mă ajută cu nimic, mai bine fac un lucru și îl fac bine.
  • Se vede că teoria o știi, dar practica?
  • Practica mai greu, însă fac progrese. Văd cât de mult s-a transformat viața mea după 2 luni de terapie, mă simt altă persoană, pentru că tot sap, și scot tot rahatul de acolo.
  • Așa e, se face lumină, încet ajungi spre esența ta, te descoperi de la rădăcină și începi să reconstruiești, de data asta cu mai multă atenție, pentru că ai acumulat înțelepciune.
  • Îmi place cum sună, și simt asta. Acum, văd că sunt multe lucruri care mă blochează, revenind la dependența de telefon, nici nu știu ce ar trebui să fac, să-mi limitez timpul? Să mă provoc să fac pauză de la rețelele de socializare, măcar pentru o săptămână?
  • E foarte bine că îți pui întrebări. Dar cel mai important e să îți și răspunzi tu la ele, să cauți răspunsuri și soluții. Să te înveți să devii propriul tău psiholog, nu al altora. Să te îndrumi tu pe tine pe drumul bun, cum sună asta?
  • O iau în direcția aceea, și am în minte spusele profesoarei mele de biologie „dacă ne punem întrebările corecte, deja știm jumătate din răspuns”, și are completă dreptate. Așadar, soluția e să îmi fac un plan de organizare a timpului petrecut pe telefon, și să fac mai multe activități care să mă facă să îmi evit telefonul.
  • Care ar putea fi aceste activități?
  • Sportul, în primul rând. Aici sunt tare mândră, pentru că fac aproape în fiecare zi, și îmi ridică mult stima de sine.
  • Foarte bine, de multe ori ți-am spus cât de important e sportul și mișcarea, plimbările.
  • Da, chiar voiam să vă povestesc prin ce experiență am trecut ieri. Tatăl meu mi-a tot spus „tu ieși afară doar când poate ieși și Simona, sau X, sau Y, tu depinzi de ei, ce-ar fi să mai ieși, să mai cunoști și tu lumea?”. La momentul respectiv, m-am supărat, bineînțeles, pentru că orgoliul meu a fost mai presus. Dar ieri am luat inițiativă. Mi-am luat ghiozdanul în spate, în care mi-am pus aparatul de fotografiat ( o pasiune ), un termos cu cappuccino, laptopul și o pătură.
  • Așa, excelent, ai luat inițiativă singură, cum te simți să nu depinzi de nimeni, să îți placă propria ta companie?
  • Vai de mine, extraordinar! M-am încălțat și i-am spus mamei mele că merg prin pădurea din apropiere. Ghiciți ce mi-a spus.. „cum să mergi singură prin pădure, tu nu te gândești câte pericole sunt?” i-am răspuns „ok, atunci merg să mă plimb.” M-a întrebat „te plimbi SINGURĂ? Cum adică? Cheam-o pe Simona.” Și atunci am cedat „mami, eu nu depind de oameni, m-am săturat să tot aștept, și știu că tu nu ai cum să înțelegi, pentru că tu depinzi de tati, îi ești supusă și ce spune el e sfânt. Eu nu vreau o viață așa. De aceea ți se pare Emelin o persoană așa minunată, pentru că e exact ca tati, și te-a atras asta la el. Îmi pare rău că îți spun asta, dar nu e atât de minunat precum crezi, și te rog să mă lași să mă bucur de natură, de viață, în ce mod cred că mă ajută” S-a uitat în jos, și a plecat în cameră, iar eu în pădure.
  • Cum te-a făcut să te simți discuția cu ea? Te-ai înfuriat cam repede. A atins o latură sensibilă, și tu ai ripostat. Ce înveți din lecția asta?
  • În primul rând, am observat că mă enervez atunci când oamenii se îndoiesc de mine sau îmi impun anumite lucruri. Și asta e doar pentru că ego-ul meu e uriaș și abia așteaptă să își facă apariția.
  • Tu îi dai voie, tu te lași controlată și vândută de către mintea ta, știi asta.
  • Devin tot mai conștientă pe zi ce trece. Aleg acum să vorbesc despre anxietatea mea, pentru că în Agenda Vindecării am avut subiectul acesta și a fost o adevărată revelație. Am descoperit tehnici de respirație, pentru momentele în care apare și cum să o controlez.
  • Asta apreciez la tine, că ești conștiincioasă și pasionată de subiectele acestea, acum mentalitatea ta s-a schimbat? Simți că procesul acesta trebuie să aibă un sfârșit, că vei fi bine într-o zi și gata?
  • Nu, am rupt rădăcinile convingerilor că a mea călătorie de dezvoltare personală are un sfârșit. Nu vreau să se sfârșească niciodată și vreau ca nevoia mea cea mai importantă să rămână cea de dezvoltare, creștere, evoluție. Mă simt ca o floare.
  • Bine, Paula. Spune-mi acum, cum te-ai simțit când ai fost singură și te-ai plimbat în pădure?
  • Nu am simțit pic de singurătate. Am inspirat aerul curat, la un moment dat am vorbit la telefon cu Diana, iar după m-am bucurat câteva momente și am admirat natura. Am strâns frunze, am făcut poze. Și mi-a plăcut singură, am trecut și peste frica aceea că „mă văd oamenii că sunt singură pe stradă și mă plimb, or crede că sunt nebună, că am ceva probleme, că nu am prieteni?”
  • Aici nu ai trecut peste cu adevărat, încă îți pasă mai mult de părerea lumii și nu ești sigură exact ce vrei să demonstrezi, dar asta e o altă discuție. Să aud, acum la încheiere, care e mantra pe săptămâna aceasta?
  • Nu este nevoie să-i mulțumesc pe cei din jurul meu permanent”. Și chiar nu trebuie, trebuie să mă pun pe primul loc, acum ori niciodată.
No Comments

Post A Comment