Viata mea dupa 2 luni de terapie

Astazi aleg sa imi deschid sufletul. Vreau sa fiu total sincera cu mine, indiferent de situatie, sa devin vulnerabila si, cel mai important, sa fiu autentica.
In urma cu 2 luni alergam prin viata, nici eu nu stiu de ce si incotro. Ma tot agatam de oameni, de aprecieri, de placreri de moment, in urma cu 2 luni eram un cadavru umblator.
Ce credeti ca s-a schimbat?
A aparut o nebuna de psihoterapeuta care mi-a dat lumea peste cap, m-a zguduit de la radacini si mi-a aratat viata asa cum este de fapt.
La inceput nu mi-am dat seama ca e un dar de la Dumnezeu, si e momentul sa o iau de la 0. E momentul sa ma reconstruiesc, sa ma reinventez, sa ma cunosc pe mine.
La inceput am tratat cu superficialitate, crezand ca eu ma pot vindeca in 2 sedinte daca sunt ochi si urechi la spusele ei. Ma credeam mare si tare, ca eu sunt desteapta si pot rezolva orice problema. Desigur, asta mi-a adus numai necazuri, iar Vio m-a facut sa realizez ca procesul de dezvoltare personala dureaza o viata intreaga, nu se sfarseste niciodata, si tocmai asta e frumusetea lui.
Cand am inceput, lumea mea era un haos total. Am iesit dintr-o relatie de 3 ani cu baiatul care credeam ca e iubirea vietii mele, urmand sa-mi dau seama ca eu nici macar nu stiu sa iubesc cu adevarat. Aveam rezultate mediocre la scoala si plangeam in fiecare zi din cauza stresului si suprasolicitarii. M-am refugiat in cele mai daunatoare substante, doar Dumnezeu stie cum de nu am cazut intr-o dependenta urata.
Aveam o forma accentuata de psoriazis, adica imi era umplut tot corpul, din cauza cortizolului crescut, al atmosferii din familie, din cercul de prieteni, dar cel mai pregnant, in interiorul meu. Mi-am dat seama ca nu sunt o persoana autentica, precum credeam. Am realizat ca ma tratez cu asprime, ca joc roluri in fiecare zi si viata mea e o continua goana dupa lucruri exterioare, dupa succes, dupa bani, dupa „relatia perfecta”. Si eu nici macar nu stiam cine sunt.
Sa nu va imaginati ca acum stiu cine sunt. Dar acum stiu ce vreau de la viata. Stiu ca am rascolit si am dat o parte din rahatul adunat in sufletul meu afara. Stiu ca sunt o persoana simpla, care isi cauta menirea vietii, care cauta sa fie autentica. Si cred ca asta e o mentalitate sanatoasa.
Nu zic ca aceste 2 luni au fost ascendente constant. Am avut caderi urate, zile pline cu plans si ganduri negative, dar mi-am invatat lectiile si m-am educat cum am stiut mai bine, indrumata de doamna psiholog.
Dupa ce a aparut si Agenda Vindecarii in viata mea, a fost ca o cireasa de pe tort. M-a implinit si m-a facut sa realizez lucruri pe care nu mi le-as fi imaginat niciodata. M-a rascolit, mi-a intors pe dos tiparele de gandire. Si astea cred, in momentul de fata, ca sunt unele dintre cele mai mari realizari ale mele. Fiecare cuvant din carte e scris cu iubire. Fiecare indemn si exercitiu e menit pentru vindecare, pentru accesarea unei constiinte profunde, deoarece transcende limitele gandirii obisnuite.
Mi-a fost atat de greu sa cred ca mi se ofera ceva bun, parca imi era frica, avand in permanenta gandul ca ceva rau urmeaza sa se intample, ca o sa fie totul in zadar.
M-am confruntat si cu ganduri sinucigase, in cele mai negre zile ale mele, in care ma ghemuiam pe podea si ma durea tot corpul, ma durea sufletul, si ma umpleam de lacrimi. Dar m-am ridicat. Pentru ca am fost ajutata. Vio este ingerul meu. Ea s-a uitat la mine si mi-a spus „Te ajut. Dar nu iti spun cu frumosul, ci iti arat viata exact cum e, iar apoi depinde de tine incotro o iei”. Mi-am ridicat privirea spre ea si am imbratisat-o, m-am agatat de speranta ca am o sansa. Am o sansa sa ma reinventez, nimic nu e intamplator.
Ca sa o iau treptat, dupa cateva sedinte credeam ca sunt bine. Dar cand ma lovea cate o provocare, cadeam atat de grav, incat parca ma invarteam intr-un cerc. Dar nu m-am lasat. Vio nu m-a lasat. Mi-am facut temele de la ea cu regularitate, si astfel mi-am descoperit talentul ascuns si pasiunea pentru scris. Cu ajutorul ei imi dezvolt capacitatile acestea si vad tot mai clar cum visurile mele vor deveni realitate intr-o buna zi. Mi-am implementat obiceiuri sanatoase, pe care le aveam si mai de mult, dar le-am lasat cu totul, pentru ca viata mea a luat o turnura negativa din cauza despartirii, dar am realizat ca viata mea era distrusa si de dinainte. Am jucat roluri mereu, am vrut mereu sa fiu ceea ce nu eram, voiam sa fiu ba in centrul luminii, ba in umbra, nici eu nu stiam incotro sa o iau.
Nu eram cu adevarat bine, nici pe departe. Mintea mea ma cumpara si ma vindea, dar nici macar mie. Ma simteam ca un caine constant ademenit cu osul, ca si cum ma agatam de ceva, de anumite sperante, dar ma pacaleam singura. Doar cand am ales sa ma privesc in fata, exact asa cum sunt, s-a produs schimbarea.
Am apreciat asta la mine, ca m-am tinut de teme, de tehnicile de respiratie si pentru psoriazis, sunt recunoscatoare perseverentei din mine.
Astazi ma uit la mine, vad ca psoriazisul s-a diminuat, arata mai bine. Ma uit la interiorul meu si pot respira, fara sa miros doar rahat. Nu ma sufoc, simt miresme placute. Simt puritate. Vad ca mai am mult de lucrat, dar asta nu ma sperie. Azi stiu ca ma pun pe mine pe primul loc si invat sa ma iubesc. Invat sa dau jos toate mastile de salvator, agresor si victima, pe care le foloseam constant.
Datorita doamnei psiholog am realizat radacinile celor mai ascunse probleme, ce se trag din traumele din copilarie. Ea m-a invatat sa gasesc singura solutii la provocarile ce apar zi de zi si cum sa ma modelez dupa propriul plac, nu dupa ceilalti. Ea a fost acolo pentru mine, cand m-am simtit straina in propriul corp si habar nu aveam ce sa fac.
Nu sunt mandra de ceea ce am facut in trecut, de cum m-am modelat dupa fostul iubit, de cum mi-am tratat parintii, de cum am purtat fel de fel de masti in fata prietenilor. Nu sunt mandra de cum m-am tratat si mi-am agresat sufletul, mi-am batut joc de sentimentele mele, mi-am ignorat intuitia si m-am lasat prada comportamentelor toxice. Dar sunt mandra ca m-am privit pe mine goala, atat fizic cat si in suflet, si mi-am acceptat actiunile. M-am luat in brate si m-am iertat. Niciun comportament, nicio persoana, niciun gand nu au fost intamplatoare. Toate au avut un sens, dar nu l-am vazut la momentul respectiv, si cred ca ceea ce e mai important e sa vad sensul de acum incolo. Nu trebuie sa dovedesc nimanui nimic. De azi, aleg smerenia in locul arogantei. Sunt mandra de progresul pe care l-am facut, si nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat fara ajutorul doamnei psiholog Violeta Popa.
Sunt o simpla tanara, dar caut sa ma slefuiesc asemenea diamantului.